Lifelong Learning Programme

This project has been funded with support from the European Commission.
This material reflects the views only of the author, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein

Also available in:

Teachers Experiences

Homepage > Database > Teachers Experiences

TITLE OF THE EXPERIENCE
RO: ”Recurg la violență ca să-mi rezolv problemele”
NAME AND SURNAME OF THE TEACHER
MARICA LIGIA
SUBJECTS TAUGHT
LIMBA FRANCEZĂ
YEARS OF TEACHING EXPERIENCE
23 ani
TYPE OF SCHOOL
Technology High School
COUNTRY
Romania
THEMATIC AREA
School bullying
DESCRIPTION OF THE EXPERIENCE
Semestrul I - an şcolar 2013-2014
Liceul Tehnologic ,,Ștefan cel Mare și Sfânt,, Vorona, județul Botoșani, România

Principalii actori implicaţi

Direcţi:
Elevi ai şcolii: nivel gimnazial plus nivel liceal
Echipa comisiei de combatere a violenţei şcolare
Cadrele didactice din şcoală

Indirecţi:
Părinţii elevilor
Reprezentanţii instituţiilor partenere (Poliția, Cabinetul medical, Biserica, Cabinetul de asistenţă psihopedagogică)

Pentru crearea unui climat de linişte şi ordine în şcoală este necesară cunoaşterea în profunzime a dificultăţilor curente sau potenţiale cu care se confruntă elevii, profesorii sau echipa managerială a şcolii, în ceea ce priveşte fenomenul de violenţă, iar aceasta este o condiţie esenţială pentru dezvoltarea unui plan operaţional de prevenire şi intervenţie adecvat.
Activităţile desfăşurate au urmărit realizarea unui mediu favorabil dezvoltării unor comportamente paşnice ale elevilor şcolii, printr-un management eficient al conflictelor şi implicarea diriginților şi a părinţilor în crearea unor contexte de învăţare adecvate comportamentului civilizat al elevilor.
Studiu de caz: Brehuescu Ovidiu
Elevul Brehuescu Ovidiu a recurs la mai multe forme de violență:
- violența fizică față de colegi;
- violenta verbală, injurii față de colegi și față de profesori;
- atentate la bunurile școlii: distrugerea băncilor, aruncarea catalogului pe fereastră.

Pornind de la ideea conform căreia copilul este simptomul familiei, rădăcinile cauzelor comportamentului violent al elevului le-am gasit în familie.
Părinții elevului sunt plecați în străinătate, deci el este scăpat de sub control, așa că a trebuit să se descurce singur.
Și singurul mod de a se descurca, în opinia sa, a fost de a recurge la violență: ”recurg la violență ca să-mi rezolv problemele”.
Pe de altă parte, nici când erau în țară, părinții săi nu aveau o concepție sănătoasă față de educație, fiind toleranți și îngăduitori, încurajând și întărind comportamentul violent al copilului lor. Ei consideră că a face uz de violența fizică și verbală acasă și la școală este o valoare, o virtute care te ajută să te descurci în viață. Elevul a preluat modelul comportamental al părinților săi; motivul plecării acestora în străinătate a fost în legatura cu un caz de infracționalitate.
De asemenea, școala reprezintă un mediu vulnerabil care întărește și accentuează comportamentul violent al elevului.
“Grație“ temperamentului său impulsiv și a lipsei de autocontrol, elevul Brehuescu reacționează agresiv la orice provocare din partea colegilor, dar și din cauza lipsei de înțelegere din partea unor profesori. Faptul că familia este absentă fizic, dar și ca rol, îl determină pe elevul Brehuescu să recurgă la violență, pentru a-și rezolva problemele.
Nevoia elevului de a atrage atenția, de a ieși în evidență, poate a fost direcționată spre implicarea sa în activități plăcute, potrivit aptitudinilor și capacităților sale. Elevul a fost îndemnat să realizeze un poster cu tema “Să spunem NU violenței”, să participe la diferite proiecte și activități extracurriculare . De asemenea, i s-a asigurat sprijin și suport de către psihologul școlar pentru a-și gestiona mai bine activitatea în absența părinților.
Probleme întâmpinate:
- reticenţă din partea elevilor faţă de tema proiectului
- slaba implicare a părinţilor ai căror copii au probleme de comportament la activităţile proiectului.
- identificarea dificilă a familiilor în care copiii sunt lăsaţi nesupravegheaţi, aflându-se astfel în risc de a comite acte de violenţă

Cadrele didactice se implică de fiecare dată în aplanarea actelor de violenţă care apar frecvent între elevi, în special în timpul pauzelor sau după terminarea programului.
Atât timp cât elevii sunt în şcoală, ei sunt supravegheaţi în permanenţă prin camerele video aflate la uşile de intrare şi pe holurile de la fiecare etaj. De asemenea, pe timpul pauzelor, profesorul de serviciu de la fiecare etaj îi supraveghează pe elevi, tocmai pentru a preveni actele de violenţă sau incidentele care pot apărea.
De asemenea, profesorul diriginte ia toate măsurile legale şi colaborează cu părinţii elevilor, cerându-le părerea în soluţionarea conflictelor.

Rezultatele obţinute:
Un număr mare de părinţi informaţi cu privire la actele de violenţă şcolară şi modalităţile de combatere a acestora;
Un număr redus de elevi implicaţi în acte de violenţă, atât în calitate de victime, cât şi de agresori.
Fiecare caz care apare, indiferent de gravitate, este imediat discutat în Comisia de disciplină şi în Comisia de prevenire a violenţei şcolare.
De asemenea, atât profesorii cât şi directorii organizează foarte multe activităţi extracurriculare în care sunt implicaţi tot mai mulţi elevi şi mai ales cei cu un comportament mai impulsiv sau mai agresiv.
Realizarea de informări scrise la sfârşitul fiecărei activităţi derulate
Nu întotdeauna obţinem rezultatele aşteptate, dar eforturile noastre continuă.
Punctele tari şi punctele slabe ale experienţei
Puncte tari:
- implicarea elevilor în foarte multe activităţi educative extracurriculare şi parteneriate naţionale şi internaţionale
- formarea unei baze de date cu elevii care comit abateri
- existenţa unei baze de date cu elevii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate sau ai căror părinţi sunt despărţiţi
- completarea săptămânală a fişelor de monitorizare a absenţelor
- asigurarea unei comunicări eficiente cu părinţii elevilor prin intermediul diriginţilor
- securizarea spaţiului şcolii prin pază şi camere de supraveghere
- parteneriate cu Biserica, Poliţia
- dezbateri şi mese rotunde pe tema violenţei în cadrul Consiliului elevilor şi al Consiliului părinţilor
Puncte slabe:
- slaba colaborare între instituţiile care se ocupă de educarea copiilor: familie, şcoală, poliţie, autorităţi locale
- principalele motive ale producerii actelor de violenţă sunt: invidia, răzbunarea, teribilismul, nevoia de dominare
- multe cazuri de agresivitate s-au manifestat în zona adiacentă şcolii

Comments on this Teachers Experience

In order to post a comment it is compulsory to be logged in.

Date: 2014.05.29

Posted by FOLTEA NICOLETA, "Alexandru cel Bun" High School, Botosani, dafoltea@yahoo.com (Romania)

Message: Din punctul meu de vedere, multe dintre manifestările violenţei elevilor în mediul şcolar sunt cauzate, într-adevăr, de problemele familiale, elevii reuşind să-şi schimbe comportamentul doar în condiţiile în care şcoala oferă alternative pentru rezolvarea problemelor personale. Emigrarea părinţilor este un fenomen social cu care se confruntă România de astăzi şi faţă de care şcoala a găsit soluţii precum : proiectarea şi desfăşurarea anuală a unui program de prevenire/combatere a violenţei în mediul şcolar, desfăşurarea de activităţi de sprijin prin programul naţional « Singur acasă », identificarea elevilor cu părinţi plecaţi în străinătate şi intervenţia psihologilor pentru inventarierea şi soluţionarea problemelor personale. La aceasta se adaugă educaţia precară a părinţilor, consumul de alcool, dificultăţile materiale, aparetenenţa la grupuri infracţionale.
Responsabilizarea profesorilor de serviciu, organizarea de activităţi nonformale sunt alte soluţii la îndemâna şcolilor, dat fiind faptul că adolescenţii se află la vârsta la care părerea grupului contează mai mult decât a părinţilor sau a altor adulţi, iar astfel de activităţi se desfăşoară mai ales prin colaborarea cu cei de aceeaşi vârstă, în grupuri mai mari sau mici. De cele mai multe ori, comportamentele se îmbunătăţesc prin activităţile nonformale al căror caracter formativ este mult mai puternic decât cel al activităţilor educative formale sau chiar informale. Cadrul mai puţin riguros al acestora oferă elevilor cu manifestări de violenţă posibilitatea de a-şi analiza reacţiile, de a se familiariza cu alte modele comportamentale ce conduc spre succes şi asigură aprecierea celor din jur fără să fie necesară violenţa. Nu de puţine ori, astfel de activităţi contribuie la creşterea stimei de sine, scăzută în majorităţii elevilor violenţi.
Dintre activităţile enumerate, apreciez în mod deosebit dezbaterile şi mesele rotunde desfăşurate în cadrul Consiliului Şcolar al Elevilor, întrucât cred că în multe situaţii mai eficiente decât orice sunt abordarea rezolvării conflictelor prin joc şi programele de tip „peer mediation”, care presupun implicarea elevilor şi, mai ales, a elevilor lideri informali.
Voi prezenta în continuare o situație similară:
Elev în clasa a IX-a care manifestă violenţă verbală în relaţia cu profesorul de logică, argumentare şi comunicare. Ori de câte ori i se face vreo observaţie, comentează jignitor, ajungând să ameninţe cu bătaia, să sfideze profesorul prin ridicarea picioarelor pe bancă în timpul orei, să bruieze orice mesaj al profesorului, să refuze participarea la orice activitate de învăţare. Când este întrebat de diriginte cu privire la ceea ce se întâmplă, începe să plângă, mărturisind că profesorul „are ceva împotriva lui”.
Este apreciat de colegi, care se solidarizează cu acesta în conflictul cu profesorul, în sensul că îi distrează reacţiile şi replicile lui violente, răzbunându-se astfel pe profesorul exigent.
Mama este singura care colaborează cu dirigintele, dar face mărturisiri cu privire la relaţiile familale doar la insistenţele acestuia. Copilul fugise de acasă în clasa a V-a şi a fost reintegrat în familie abia după o anchetă riguroasă a Direcţiei de Asistenţă Socială. Relaţiile părinţilor sunt conflictuale, tattăl deosebit de exigent, iar mama indulgentă. Tatăl este consumator de băuturi alcoolice, părinţii având puncte de vedere diferite asupra modului de educare a copilului, care profită de aceste disensiuni şi respinge autoritatea prin ironii şi injurii.
Profesorul de logică este informat cu privire la situaţia familială a elevului şi acceptă diminuarea sancţiunii administrate elevului cu condiţia ca acesta să-şi schimbe comportamentul pe parcursul a 6-8 săptămâni. Psihologul şcolar propune un program de consiliere pentru mamă şi copil, aceştia realizând un program cu recompense şi pedepse stabilite de comun acord.
În calitate de diriginte, am avut imediat discuţii separate cu elevul, profesorul de logică, mama elevului şi psihologul şcolii. Am mizat pe relaţia bună cu elevul şi liderul informal al clasei pentru temeperarea pe termen scurt a conflictului, până la începerea programului de consiliere desfăşurat de psihologul şcolar.Am convocat Consiliul clasei, care a stabilit sancţionarea elevului cu Mustrare scrisă şi scăderea notei la purtare cu patru puncte cu posibilitatea rediscutării, dacă elevul îşi îmbunătăţeşte comportamentul până la sfârşitul anului şcolar.
Elevul şi-a îmbunătăţit comportamentul, primind o notă la purtare diminuată cu doar un punct. A participat împreună cu mama la programul de consiliere, schimbându-şi atitudinea şi în familie. La şcoală, mi-a mărturisit în repetate rânduri că profesorul de logică este «cel mai bun prieten» al lui.

Date: 2014.05.29

Posted by NECHIFOR FLORICA, "Dr, M. Ciuca" HIGH SCHOOL, Saveni, jud. Botosani, florynechifor@yahoo.com (Romania)

Message: Situația violenței în școli este una foarte gravă și, din păcate, destul de frecventă. Nu este locul aici să vorbim despre cause, ele sunt foarte numeroase, foarte complexe și aparțin de fapt realității lumii în care trăim astăzi. Dar este nevoie să înțelegem că, dacă identificăm cu precizie cauzele și factorii declanșatori, putem să căutăm soluțiile prin care copiii noștri, elevii noștri să fie protejați, să recunoască violența și să o condamne. Cu alte cuvinte, ei să nu considere că violența este o cale de rezolvarea problemelor, dimpotrivă!
Cazul prezentat de colega nostră Marica Ligia este un caz reprezentativ. Este interesant modul în care doamna profesor a abordat cazul elevului, ea a încercat de fapt să obțină cooperarea acestuia. Însă, mai întâi, a identificat cauzele care au provocat la elev tendința spre violență, fie violență verbal fie fizică. A fost foarte bine conturat profilul social al familei elevului, relația cu părinții, opinia părinților față de școală, față de educație, relațiile pe care copilul le are cu părinții și cu ceilalți membri ai familiei.
Observînd cu atenție felul în care mediul familial îl afectează pe elev, doamna profesoară a putut să găsească metodele potrivite pentru a-i arăta elevului că există și alte căi, el a putut afla că se poate trăi și altfel, că modelul părinților nu trebuie în mod obligatoriu copiat. Este destul de dificil să convingi un copil că părinții săi greșesc dar acest lucru este posibil atunci când elevul are o vârstă mai mare, de 15 ani, 16 ani. Atunci el devine mai conștient de lumea din jur și el este capabil să facă diferența între bine și rău, este capabil să aleagă propriul său mod de a relaționa cu oamenii din jurul său.

Date: 2014.05.29

Posted by BELECCIU GRATIELA, "Dr. Mihai Ciuca"High School, Saveni, jud. Botosani, elaelgin@yahoo.com (Romania)

Message: Violența este o problemă gravă care din păcate nu a ocolit școala. Acel tip de libertate fără limite și fără a cere nimic în schimb, acordată pentru a acoperi lipsa de afecțiune și atenție a unor părinți, conduce copiii spre un comportament social deviant și spre adoptarea unui sistem total eronat de valori în care soluția oricărei probleme este violența.
Cazul prezentat de doamna Marica Ligia este,cred, întâlnit în multe școli. Lipsa de responsabilitate a părinților absenți din viața propriului copil au agravat situația. Faptul că doamna profesoară a găsit cea mai bună abordare și că a reușit să provoace (în sens pozitiv) și să implice elevul în activități care presupun și lucrul în echipă, dar și dezvoltare de abilități, au reușit să-i demonstreze adolescentului că este apreciat pentru ceea ce face și că violența nu este o cale de rezolvare a problemelor.

20 December 2014

Final Partners’ meeting

The fourth partners’ meeting took place in Florence (IT) on 15 December 2014. The meeting had the objective to check the activities carried out since the third meeting of the project and share and assess the in progress results. A special focus has been dedicated to the presentation of the strategies to solve the case scenarios.