DESCRIPTION OF THE SUCCESS STORY
Elevii clasei a X-a D, părinţi şi rude apropiate ale acestora, membrii consiliului clasei, director. toţi au contribuit, în egală măsură, la evitarea abandonului şcolar al elevului C. A.
Venisem de un an la Liceul “Alexandru cel Bun” Botoşani şi am primit dirigenţia la o clasă a X-a, în care jumătate dintre elevi erau în situaţie de corigenţă, cu tendinţă de absenteism, manifestau violenţă verbală şi lipsă de motivaţie pentru învăţare, obişnuiau să-şi mintă părinţii cu privire la stituaţia şcolară sau evitau să anunţe datele şedinţelor şi lectoratelor cu părinţii.
Toţi elevii clasei au absolvit liceul şi au promovat examenul de bacalaureat, 80% dintre aceştia finalizând între timp cursurile unei facultăţi şi integrându-se pe piaţa muncii. Elevul C. A. este în prag de absolvire a Facultăţii de Medicină, vine în fiecare an şi le vorbeşte altor elevi despre importanţa şcolii, nu ezită să-şi spună povestea, are un plan de carieră clar şi consideră că niciun sacrificiu nu este prea mare pentru a deveni un medic bun.
L-am cunoscut când era elev în clasă a X-a, orfan de tată, având mama bolnavă de diabet şi un frate, absolvent de Drept, dar care nu îşi găseşte un loc de muncă. Elevul repetă clasa a X-a, întârzie sistematic la ore, se simte persecutat, fiind convins că va rămâne din nou corigent la matematică pentru că profesoara nu vrea să-l promoveze, consideră că şcoala nu aduce beneficii, în condiţiile în care fratele său nu îşi găseşte un loc de muncă, şi că succesul înseamnă să găseşti o modalitate de a face bani fără şcoală şi fără eforturi, fără să aibă vreo idee despre cum s-ar putea întâmpla acest lucru.
Toţi cei trei membri ai familiei locuiesc într-un apartament cu două camere, întreținându-se din pensia de boală a mamei. Elevul mărturiseşte că îşi iubeşte mama şi mă roagă să nu-i spun acesteia situaţia lui şcolară pentru că este bolnavă şi nu vrea să o supere. Se plânge de faptul că medicii nu găsesc o soluţie pentru a îmbunătăţi starea ei de sănătate şi că tatăl a murit din aceeaşi cauză. are un unchi profesor de matematică, de care nu este apropiat, dar cu care se mândreşte: este fratele tatălui său mort şi se bucură să audă că mi-a fost profesor în liceu şi că l-am respectat pentru calităţile pedagogice şi umane.
Tatăl a reprezentat un factor de echilibru economic în familie. În momentul morţii, era singur în locuinţă cu acesta şi nu a ştiut cum să reacţioneze pentru a-l ajuta, ceea îl face să se simtă vinovat, deşi familia îi mărturiseşte că era prea mic şi că tatăl suferea de o boală de inimă pe care el nu avea cum să o controleze. Boala mamei se agravează continuu, îşi pierde vederea, medicii fiind nevoiţi să-i amputeze degetele de la picioare.
CRITICAL ANALYSIS
Elevul a început să-mi vorbească despre situaţia lui familială, mai ales despre faptul că merge din ce în ce mai des cu mama la spital, că nu-i place comportamentul medicilor, că fratele îşi găsise între timp un loc de muncă. Am iniţiat un program de consiliere, intenţionând să-l motivez pentru a promova clasa a X-a, pentru a absolvi cel puţin învăţământul obligatoriu, dar am descoperit, pe parcurs, că i-ar plăcea să poată ajuta pe alţii în situaţia lui, aşa cum crede că nu au făcut medicii în cazul mamei sale. am solicitat ajutorul profesorului de biologie, care i-a prezentat condiţiile admiterii la facultatea de medicină şi s-a arătat dispus să-l ajute. La începutul clasei a XII-a, mi-a mărturisit că va deveni medic.
Boala mamei este un factor de stres, dar devine un factor de motivare şi mai puternic, în momentul în care aceasta moare, cu puţin înainte de a finaliza clasa a XII-a. Foloseşte timpul pe care îl are până la bacalaureat, respectiv admiterea la facultate, pentru a onora memoria acesteia, promiţându-şi să facă tot ce îi va sta în putinţă pentru a ajuta pe alţii.
Abandonarea şcolii este, de multe ori, o manifestare a revoltei faţă de indiferenţa pe care colegii sau profesorii o manifestă în ceea ce priveşte problemele personale, fiind suficient ca unul dintre aceştia să manifeste compasiune, interes pentru drama pe care elevul o trăieşte, în aşa fel încât acesta să-şi găsească resursele de a transforma o experienţă personală într-o lecţie de viaţă şi, implicit, într-un factor de motivare.
